RSS

Monthly Archives: January 2012

Cum faci cunoscutã lumii nașterea unui bebeluș în Olanda

Până să ajungi la consumarea de beschuit cu muisjes (vezi postul respectiv aici), vei fi anunțat în două feluri despre nașterea bebelușului cu pricina.

Cam toți părinții olandezi trimit cunoscuților felicitări în care anunță, bineînțeles în mod cât mai original, nașterea bebelușului, menționând numele, data nașterii, greutatea și adresa plus numărul de telefon, pentru cei care vor să viziteze familia cu această ocazie. Eventual se dau și indicații cum că trebuie întotdeauna sunat și făcută de comun acord o “programare” sau orele între care bebelușul și proaspăta mamă se odihnesc. Se mai poate face un vers distractiv pe seama nașterii bebelușului. Ca de obicei în felicitările/invitațiile olandeze se poate menționa și un kadotip – adică o sugestie pentru un cadou (pe care să îl aduci când vii în vizită). Ai zice că asemenea felicitări ar trebui trimise familiei și prietenilor, dar se pare că nu se cunosc limite, de curând am auzit pe cineva spunând că primise o asemenea felicitare de la pedichiurista ei.

Originile tradiției sunt pe la 1850 când olandezii trimiteau scrisori sau cărți poștale ca să anunțe nașterea unui bebeluș. Aproximativ un secol mai târziu s-a început trimiterea de felicitări, mai întâi doar de către familiile mai înstărite, iar între timp este un obicei preluat cam de toți olandezii.

O altă tradiție este cea de a atrage tuturor trecătorilor atenția asupra nașterii bebelușului, împodobind fereastra de la sufragerie cu ghirlande sau grădinița din fața casei cu diverse.

Cum pozele spun mai multe decât cuvintele, vă trimit poze făcute la noi în sat în weekend.

Foarte populară și clasică este barza (din lemn) în fața casei, obicei care se pare că a fost preluat din Gemania la începutul secolului trecut.

De pe internet, pentru că nu am găsit în sat, barza mea favorită, care intră cu tupeu în casă:

Sursa fotografiei http://www.ijvents.nl/wordpress/?attachment_id=607
 

Tags: , , , , ,

Obsesia olandezilor sau Fenomenul Elfstedentocht

Acum că tot au ajuns veștile despre înzăpezirea României până în Olanda, mi se pare un moment propice ca să vă dezvălui obsesia națională, extinsă ca o caracatiță asupra minților olandeze.

Iarna asta, fiind până acum blândă, aproape fără vreun îngheț, am fost cruțați, cum însă din weekend temperaturile vor scădea și se menționează iar termenul atât de adorabil de horrorwinter, ieri la buletinul meteo de la tv a fost rostită iar formula magică.

Iarnă de iarnă, cum dă un îngheț de -2°C, cum auzi olandezi entuziasmați care prorocesc cum că nu va mai dura mult până când o să fie gheață suficient de groasă pentru ELFSTEDENTOCHT!

Locuiesc de 5 ani în Olanda și până acum nu s-a organizat niciun Elfstedentocht, pentru că nu a fost niciodată suficient de frig. Dar modul în care majoritatea olandezilor par să se aprindă automat de la cel mai mic semn de îngheț și să înceapă să pomenească de tradiția asta, e de-a dreptul incredibil.

Elfstedentocht se traduce “turul celor unsprezece orașe” și este organizat de Asociația Regală a celor 11 Orașe din Friesland, Friesland fiind una dintre provinciile din nordul Olandei, cu o limbă proprie. Asociația pomenită a fost înființată în 1909 și organizează de atunci acest tur pe patine, cel mult o dată pe an, însă depinde de temperaturile exterioare, pentru că se patinează pe gheață naturală între 11 orașe. Pe prima pagină a site-ului asociației se și face referire la felul în care reacționează olandezii la îngheț, citez: “Când, după câteva nopți de îngheț zdravăn, devine foarte palpitant dacă se va putea organiza turul, veți putea citi aici toate informațiile.”

Vedeți mai jos o hartă a orașelor, ca idee. Se patinează de la oraș la oraș, pe lacuri și canaluri (de care Olanda e plină), între câmpuri, pe sub poduri.

Sursa hartii http://cdn.radionetherlands.nl/data/files/imagecache/rnw_slideshow/images/Eleven-Cities-Map–elfstedentocht.nl_.jpg

Locuitorii provinciei Friesland parcurgeau adesea patinând distanțe mai lungi, pentru că în trecut calul era un lux pe care mulți dintre ei nu și-l permiteau. În mod distractiv, s-a parcurs un traseu asemănător cu cel de acum de mai multe ori, chiar și în urmă cu câteva secole.

Turul se începe și se sfârșește în Leeuwaarden, capitala provinciei și durează o zi, iar ultima dată a fost organizat în data de 4.01.1997. Ce iarnă fantastică trebuie să fi fost, când după pneumonia cu care s-au ales pe 1 ianuarie după tradiționalul scăldat în mare de anul nou, olandezii au putut 3 zile mai târziu să adâncească problema patinând în frig ore în șir.

Din 1909 încoace, a avut loc de 15 ori, de NUMAI 15 ORI! Dar poate tocmai frecvența redusă face totul atât de palpitant, poți să tot vrei, dar dacă nu e gheață de minim 15 cm grosime pe majoritatea parcursului de aproape 200 km, nu se organizează. Când sunt șanse (minime, credeți-mă) să se poată organiza, șefii de raion (așa se numesc) măsoară cel puțin o dată pe zi grosimea gheței, iar dacă sunt motive serioase, se organizează o întâlnire de urgență pentru a se hotărî dacă se dă sau nu startul.

Sursa fotografiei http://images.memorix.nl/naa/thumb/500×500/12854ba3-23bb-2ecb-bd9c-5c5cb816e6cd.jpg

De asemenea, se ține în permanență legătura cu institutul de meteorlogie și cu un meteorlog cunoscut de la televiziune, Piet Paulusma, care provine din aceeași provincie, adică trebuie să fii de acolo ca să poți fi de încredere în asemenea probleme de importanță maximă. Ce credeți că se întâmplă dacă sunt porțiuni în care gheața nu e suficient de groasă? Eu una așa ceva nu am mai auzit: transplant de gheață!!! În alte cazuri se face o construcție din lemn care se așează peste gheață, sau într-o parte, și pe care patinatorii pot țopăi, până dau din nou de gheață. Se mai folosesc și covoare sau preșuri din cauciuc, dar se încearcă o utilizare minimă a acestor artificii.

Ca să participi la un asemenea eveniment, trebuie să fii membru al asociației, asta ca să se asigure că numai adevărații pasionați vor participa și că nu se va încerca să se obțină profituri bănești, cum ar fi prin vânzarea de bilete de participare.

La plecare, patinatorii primesc un carnețel în care trebuie să primească ștampile în fiecare oraș, dar și în câteva posturi de control secrete aflate pe parcurs, pentru a se evita trișarea. La încheierea turului în timpul maxim stabilit dinainte, fiecare participant cu toate ștampilele în carnețel va primi un premiu: crucea turului celor 11 orașe.

Sursa fotografiei http://neon.pictura-hosting.nl/fsm/fsm_mrx_bld/thumbs/250×250/fsm/00/FSM_058/FSM-1984-198.jpg

Primii 11 bărbați și primele 5 femei (discriminarea are la bază numărul redus de femei care participă) primesc și o medalie.

Sursa fotografiei http://www.astroblogs.nl/wp-content/uploads/2008/10/tocht.jpg

În anul 1986 turul a avut parte de un participant marcant, dar care a vrut să o facă incognito: prințul Willem-Alexander.

Sursa fotografiei http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcQKsbvJPC8kKJhBlMko6zUXmjDQ-DXUj4SwFdD9U25Z7zdIuptWyg

În 2008 s-a efectuat un studiu (probabil că nerăbdarea olandezilor luase proporții gigantice) și s-a ajuns la concluzia că, din cauza schimbării climei, șansa de a putea organiza un tur este de o dată la 18 ani. Dacă este adevărat, mă tem că mai avem doar 3 ani până la următorul tur, până atunci rămâne să ne irităm la fiecare semn de îngheț.

 
2 Comments

Posted by on 26 January 2012 in Fenomene olandeze, Traditii, sarbatori, Vremea

 

Tags: , , , , , , ,

Poveste cu păsări în grădină

Precum am scris ieri, mi-am propus să număr azi păsări în grădina noastră și să particip în felul acesta la numărătoarea la nivel național care are loc weekendul acesta.

Nu am reușit să fac asta de dimineață, când păsările sunt mai active, așa că după prânz am început să fiu cu ochii pe grădină, ca să văd dacă apare vreo pasăre. Ca un făcut, niciun picior de pasăre de câte ori m-am uitat. Așa că am zis să iau măsuri, am agățat un bulgăre de grăsime (special pentru păsări) și am aruncat în iarbă niște beschuit mărunțit (pâine uscată). Și am așteptat o vreme, pentru că știu că nu vin păsările imediat cum le dau eu ceva de mâncare.

Am luat carnețel, pix și cameră și am pornit timer-ul ca să mă opresc după o jumătate de oră. Ca să pot să văd bine grădina, a trebuit să stau în picioare în bucătărie. Până să mă instalez bine, au venit repeziți niște corbi, care au înfulecat rapid din pâine și si-au luat și provizii la ei și au zburat mai departe.  Nu am apucat să le fac poză, am numărat însă 4 în același timp în grădină. Foarte rapid a urmat și o vrabie care a zburat repede cu o bucată de pâine. După care restul jumătății de oră a trecut destul de greu, cu numai un cuplu de mierle care au rămas în grădină până mi-a sunat mie timer-ul.

Mi-a ținut companie Misha, unul dintre pisoii noștri, care mai urmărește uneori păsări pe geam și când se apropie păsările mai mult, vezi cum Misha încearcă să se facă invizibil și își lasă urechile în părți, încât pare să aibă un cap plat.

Ce să zic, cam dezamăgitor numărul, dar probabil o fi o lege a lui Murphy. Sau nu sunt nici păsările fraiere și s-au prins că prea sunt urmărite de prea multe perechi de ochi din spatele geamurilor. Și prea găsesc prin mai toate grădinile dintr-o dată mâncare, mai multă ca oricând. Sau… stai puțin, parcă și acum vreun an am avut un weekend din ăsta de dezmăț 🙂

Oricum, până să introduc pe site păsările numărate, m-am simțit o mare trișoare pentru că le-am hrănit în scopul numărării, dar pe site una dintre întrebările la care puteam răspunde era dacă am hrănit păsările, deci mă gândesc că atunci am avut voie…

E haios că multă lume pe site-ul numărătorii scrie la fel, că în general vede mai multe păsări, sau că vede mai multe specii. Și eu la fel, dar nu e concludent, se pare.

A fost foarte palpitant, în orice caz, un experiment haios.

 
 

Tags: , , , ,

Fenomenul TUINVOGELTELLING

În fiecare an, Protecția Păsărilor din Olanda organizează un weekend în care populația este rugată să numere păsările (sălbatice, să nu credeți că vorbim de găini) din grădina proprie.

Fenomenul se numește tuinvogeltelling = numărarea (telling) păsărilor (vogel) din grădină (tuin).

Orice doritor, amator, pasionat de ornitologie poate participa.

Anul acesta numărătoarea este în weekendul acesta, 21-22.01.

Anii trecuți când auzeam de numărătoarea asta nu îmi puteam imagina cum se pot număra păsările astfel încât numărul să fie corect, dar mă gândeam că trebuie să existe o marjă, pentru că o persoană oarecare, fără prea multe cunoștințe despre păsări, nu va ști niciodată dacă de exemplu vrabia pe care o vede in clipa asta în grădină nu e cumva aceeași pe care o va vedea și peste 5 minute, după ce a plecat și s-a întors…

Am deschis însă site-ul acestei numărători și găsesc informații interesante, încât zău îmi vine să particip și eu mâine și să număr păsări, eu care sunt un pic fană, pentru că le hrănesc uneori, vara avem un vas cu apă pentru ele și în general sunt destul de amuzante de urmărit.

Așa de ex. aflu că cea mai des numărată pasăre este vrabia de casă.

Sursa fotografiei http://www.vogeltrackers.nl/vogelskijken/soorten_vogels?bid=648

Și că sunt vreo 4.000 de oameni care au numărat până acum azi păsări. Ba se pot urmări și rezultatele intermediare, într-un top 10 al celor mai des numărate păsări sau pot să caut, cu ajutorul codului poștal, ce păsări au fost văzute în apropierea adresei noastre.

Există un formular care poate fi folosit ca ajutor pentru aceasă activitate, cu poza celor mai frecvente păsări, foarte bine gândit. Așa știi imediat ce pasăre ai văzut, vezi linkul:
http://www.tuinvogeltelling.nl/index.cfm?act=form.stap1

De asemenea, se dau instrucțiuni și sfaturi pentru o numărătoare reușită, mi se par de-a dreptul drăguțe.
Instrucțiunile sunt așa:
1. Numărătoarea trebuie făcută pe 21 sau 22 ianuarie. Momentul este la alegerea dvs.
2. Alegeți în ziua respectivă un loc la geam de unde să puteți vedea întreaga grădină sau întregul balcon.
3. Țineți aproape o foaie de hârtie și un pix sau lista de pe site și eventual un binoclu și un ghid al păsărilor.
4. Numărați o jumătate de oră.
5. Notați pentru fiecare specie de pasăre numărul cel mai ridicat de păsări pe care l-ați observat în același timp în grădină. – Ăsta cred că e secretul, deci nu notezi 10 porumbei pentru că ai văzut de 10 ori câte un porumbel, ci notezi 10 porumbei numai dacă i-ai văzut pe toți 10 în același timp, altfel, dacă vezi unul singur, notezi 1.
6. Păsările care zboară peste grădină nu trebuie notate.
7. După jumătate de oră, transmiteți rezultatele dvs. pe site-ul nostru.
Sfaturile sunt și mai simpatice:
– Dimineața devreme, păsările sunt foarte active și puteți număra mai multe.
– Nu trebuie să deosebiți păsările masculine de cele feminine.
– Nu aveți numai grijă de păsări, ci și de dvs.: alegeți un loc confortabil și luați-vă ceva de băut.
– Dacă vreți să știți ce păsări sunt în grădina dvs., puteți să folosiți link-ul următor, cu poze și sunete a 25 de păsări: http://www.tuinvogeltelling.nl/index.cfm?act=tuinvogels.tonen
Cred că e haios pentru copii, pentru că pot face un adevărat concert cu sunete de păsări, dacă apasă pe mai multe ciripituri.
La noi în grădină avem foarte des mierle,
P1100771
de obicei în cuplu, foarte drăguțe, în olandeză se numesc merel – vedeți pe site poza și sunetul, am stat într-o seară de vară anul trecut și am înregistrat o pasăre din asta, făcea niște vocalize incredibile.
Ce mai avem în grădină în general sunt vrăbii, porumbei, turturici (guguștiuci) și corbi care au și un cuib în hornul casei noastre, ceea ce nu e așa de amuzant, am încercat să îi gonim, dar s-au întors. Reluăm luptele la primăvară.
Chiar mă bate gândul să număr mâine o jumătate de oră păsări, dacă o fac, vă voi împărtăși rezultatele aici.
 
1 Comment

Posted by on 21 January 2012 in Actualitati, Fenomene olandeze

 

Tags: , , , ,

Tradiția BESCHUIT MET MUISJES

O tradiție tipic olandeză și respectată (cred) de toți olandezii care devin părinți este servirea musafirilor care vin să vadă bebelușul nou-născut cu beschuit met muisjes.

Beschuit fiind un fel de pâine prăjită, se cumpără de-a gata, pâinici plate prăjite pe ambele părți, devenind crocante, aerate și fragile. Acestea se ung cu unt sau margarină și se presară cu muisjes (traducerea literală este șoricei), de fapt nu se presară, ci se întorc pâinicile cu partea unsă în jos și se apasă pe o farfurie plină cu muisjes, astfel încât acestea să fie împărțite în mod egal pe suprafața unsă.

Ce sunt muisjes? Mie îmi amintesc de bombonicile Cibo care erau presărate pe glazura prăjiturilor pe vremea comunismului. Sunt de fapt semințe de anason învelite în zahăr, iar până pe la mijlocul anilor ’90 au fost roz combinate cu alb, după care au apărut și cele albastre combinate cu alb care au fost folosite la nașterea băieților, iar cele roz au rămas pentru fetițe.

Sursa fotografiei http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/e5/Beschuit_met_Muisjes.jpg

Pentru un român neavizat consumarea unui beschuit cu muisjes poate fi periculoasă din punct de vedere stomatologic. Dacă nu ai idee la ce să te aștepți și muști cu prea mult entuziasm, poți cel puțin avea senzația că această distracție te va costa câțiva dinți, combinația de pâine uscată, prăjită și bombonici tari fiind deosebită.

Pentru olandezi este însă o tradiție care își are rădăcinile undeva în Evul Mediu, când se obișnuia ca mama care primea vizite cu ocazia nașterii noului bebeluș să servească musafirii cu ceva bun, asta pentru că era o adevărată bucurie când atât mama, cât și bebelușul supraviețuiau în condiții bune sarcinii și nașterii. Pe atunci copiii din vecini sau din familie primeau ceva dulce și se spunea că bebelușul le adusese respectivul desert (de exemplu pâine cu zahăr). La început beschuit era un adevărat lux, consumat numai de către oamenii bogați, iar cu ocazia unei nașteri oamenii bogați mâncau beschuit cu zahăr, iar săracii pâine albă cu zahăr.

Sursa fotografiei http://welkom-klein-wonder.groeimee.nl/fotos/15046/matthieus-geboorte/148351/

În trecut, semințele și uleiul de anason au fost considerate a avea proprietăți tămăduitoare, dar erau folosite și pentru prepararea de mâncare sau băuturi. Anasonul a fost considerat propice producției de lapte la proaspetele mame, dar a fost și un cadou tradițional pentru moașe, și un mijloc pentru a readuce, după naștere, mărimea uterului la cea originală în mod rapid și pentru a goni spiritele rele.

Nu este cunoscut de ce bombonicile se cheamă  “șoricei” – pe de o parte se crede că se face referire la forma lor, părând să aibă o coadă, ca și șoriceii, pe de alta ar fi simbolul șoarecilor, care se reproduc repede.

Cea mai cunoscută firmă producătoare de muisjes este De Ruyter. Aceasta a venit cu o idee originală în 1938, la nașterea actualei regine Beatrix, când a oferit familiei regale șoricei protocalii (portocaliu fiind culoarea casei regale și a Olandei), iar de atunci acest gest a devenit tradiție, iar la nașterea unei prințese sau a unui prinț acești șoricei portocalii se găsesc pentru o scurtă perioadă și în supermarket-uri.

Sursa fotografiei http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/53/Beschuit_met_oranje_muisjes.jpg

Până și biserica catolică olandeză a sărbătorit “nașterea” papei Bendict XVI  făcând cinste în diferite locuri în Olanda cu beschuit cu șoricei galbeni și albi.

 
 

Tags: , , , ,

VINERI 13 sau Superstitii Olandeze

Cu ocazia zilei fatidice de VINERI 13 mi s-a parut foarte potrivit sa va prezint superstitiile olandezilor.
In olandeza, cuvantul este “bijgeloof”, ceea ce se traduce literal prin “credinta secundara”.
 
Olandezii, in ciuda faptului ca sunt oameni realisti, cu picioarele pe pamant au totusi superstitii. In opinia mea, mult mai putine decat romanii, unde sunt la ordinea zilei – nu iesi din casa cu piciorul stang inainte, nu varsa sare pentru ca inseamna cearta, cand te mananca palma stanga sau palma dreapta dai sau primesti bani, cand te mananca nasul trebuie sa fii lovit peste mana, cand sughiti pentru ca esti vorbit de rau, de revelion nu se manca pui, dar nici porc, luam toti banii din casa, ba mai scoatem de la banca eventual ca sa ne prinda anul nou cu bani si sa o ducem bine tot anul… Ziceti si voi, parem un popor din Evul Mediu.
O loterie olandeza a condus o ancheta acum cativa ani si a constatat ca peste jumatate dintre olandezi au de ex. un numar norocos. Cifra favorita este 7, urmata de 13 si 8.
Persoanele care au un numar norocos chiar se considera mai fericite/norocoase decat cele care nu au, deci se pare ca a crede intr-un numar chiar are efect (asupra starii psihice zic eu).
Eu cumpar lunar bilete la loteria de stat, bilete care au o serie formata din doua litere si mi se pare 7 cifre si de fiecare data sunt intrebata la casa daca am o preferinta pentru ultima cifra (fiind singurul lucru pe care il poti determina pe bilet). Cred ca intrebarea provine din aceeasi sursa, fiind multi oameni care au o preferinta – eu nu am niciodata.
Ce mai au olandezii si este tot o superstitie, este un anumit ritual sau un obiect norocos. Mai ales sportivii si artistii au de ex. piese de imbracaminte de care cred ca depinde succesul lor sau un alt obiect, de ex. o bijuterie primita de la un parinte sau alta persoana draga. Sau de ex. fotbalistii care mai intai ating iarba cu mana inainte sa paseasca pe gazon. Zilele astea se desfasoara Dakar-ul si majoritatea soferilor olandezi au o potcoava care sa le aduca noroc.
Un coleg de-al meu de serviciu (olandez) a plecat anul trecut intr-o calatorie mai lunga cu bicicleta si noi, ceilalti colegi ai lui, ne-am gandit sa ii dam ceva ce ar putea lua cu el. S-a decis sa ii luam ceva care sa ii poarta noroc. Pana la urma o colega olandeza (necredincioasa, ca de altfel si colegul care pleca in calatorie) i-a cumparat un breloc in forma de ingeras. La intoarcere, colegul ne-a spus ca se pare ca i-a purtat noroc ingerasul si ca a fost foarte emotionat cand l-a primit de la noi.
A trebuit sa ma gandesc profund si sa caut ajutor pe internet ca sa pot sa fac o lista a superstitiilor olandezilor.
– vineri 13 este o superstitie, daca intr-o asemenea zi ti se intampla ceva neplacut, nu trebuie sa te mire, asa ca e bine sa fii cat mai prudent.
– ca si la romani, se bate in lemn (asta dupa ce ai afirmat ceva pozitiv despre propria persoana)
– cutitele nu se dau cadou. Daca chiar nu se poate evita acest lucru, persoana care primeste cutitul trebuie sa dea inapoi o moneda, ca sa para ca l-a cumparat.
– nu se deschide umbrela in casa.
Sincer, cam astea sunt singurele superstitii de care am auzit de la olandezii pe care ii cunosc. Deci vedeti ca nu exagerez cand spuns ca au mult mai putine decat noi. Bineinteles, s-ar putea sa fie mai multe, dar de care nu stiu eu.
Ce mi se pare interesant este ca din aceeasi ancheta a reiesit faptul ca mai ales tinerii sunt superstitiosi, mie mi s-ar parea mai degraba ceva pentru oamenii mai in varsta.
Deci probabil superstitiile vor mai supravietui o vreme, cum sunt transmise din generatie in generatie.
 

Tags: , ,

Calendarul cu zile de nastere sau Raspuns la intrebarea de baraj (1)

Daca esti olandez, ai aproape sigur un calendar cu zile de nastere agatat de unul dintre peretii toaletei.

Un fenomen tipic olandez se pare, desi pe internet gasesc foarte multe discutii intre olandezi despre obiceiul acesta. Adica chiar si ei se mira de unde provine si de ce totusi majoritatea persoanelor are calendarul cu zile de nastere tocmai la toaleta.
Dupa ce am studiat fenomenul pot sa va anunt ca toaleta pare locul ideal si cel mai practic pentru acest calendar, toaleta fiind in multe cazuri separata de baie, astfel incat nu se umezeste. De asemenea, cred ca este considerat un loc ideal, pentru ca e singurul loc din casa unde nu face nota discordanta, nimeni nu isi doreste un calendar in sufragerie, unde pe pereti atarna poze sau tablouri, dar nici in dormitor unde nu se incadreaza in decor sau in bucatarie, unde s-ar depune grasime. Asta pentru ca este un calendar care poate fi pastrat toata viata, fiind impartit doar in lunile anului si fiecare luna in date, insa fara numele zilelor, deci este universal.
Toaleta insa nu este o incapere in care domneste o atmosfera care ar fi deranjata de prezenta calendarului, ba mai mult, avand in vedere raspandirea acestui fenomen, calendarul pare sa “faca” incaperea. Iar pe deaspura, toaletele olandeze sunt de obicei incaperi foarte mici, incat nu poti sa il ratezi. La toaleta mergi in fiecare zi, deci vrand nevrand dai cu ochii de calendar, fie de plictiseala il iei la rasfoit, fie in mod constient verifici ce zi de nastere se apropie. Se face mult haz pe seama faptului ca, sezand pe toaleta, te gandesti la zilele cunoscutilor si ca uneori se si mentioneaza, de genul: “La multi ani, eram la toaleta si am vazut ca e ziua ta!”. Poate nu la fel de eficient ca o agenda sau un reminder in telefonul mobil, insa calendarul este o traditie preluata din generatie in generatie, deci nu se poate renunta prea usor la ea.
Unele persoane fac din calendar de-a dreptul o distractie de zile mari, agatand si un pix de el, astfel incat musafirii care folosesc toaleta si care tot au curiozitatea sa rasfoiasca prin calendar, sa isi poata nota ziua de nastere, in cazul in care nu este trecuta deja. Uneori nu se agata nici un pix, dar musafirii poznasi isi trec totusi ziua.
Concluzia este ca desi unii olandezi sunt sceptici si nu aproba fenomenul, totusi majoritatea considera calendarul un sistem foarte efectiv.
Pe mine sincer nu m-a mirat in mod deosebit prezenta calendarului, nici nu ma deranjeaza, avem si noi unul.
Ce m-a frapat a fost lipsa wc-ului in baie, ceea ce mai e cum e, dar lipsa unei chiuvete la toaleta mi se pare un aspect oripilant.
Si totusi despre acest aspect nu gasesc discutii pe internet, insa despre un calendar, care pana la urma este inofensiv, se discuta foarte infocat.
Asa intelegi si care sunt prioritatile olandezilor si cat de preocupati sunt de igiena…
image

image

 
Leave a comment

Posted by on 10 January 2012 in Fenomene olandeze, Intrebare de baraj

 

Tags: , , , , ,