RSS

Monthly Archives: June 2013

Viata de birou olandeza (3)

La toaleta, pragmatismul olandez se reflecta in prezenta unui singur robinet, cu apa rece. Ce sa faci cu apa calda? Mai bine iti ingheata mainile cateva secunde. Bine, am si despre asta teoria mea, cum ca pentru olandezi spalatul pe maini dupa mersul la toaleta este foaaarte facultativ. Asa ca nu m-ar mira daca, de exemplu din cauza crizei economice, s-ar taia apa la aceste chiuvete. Cred ca ar dura o vreme pana s-ar sesiza cineva. Cum altfel se explica faptul ca gasesc de multe ori usa de la toaleta deschisa larg, in spatele ei aflandu-se chiuveta? Asta inseamna ca cineva a iesit de la toaleta, a deschis usa larg, si a iesit, fara pauza la chiuveta, pentru care ar fi trebuit sa inchida prima usa. In graba cu care parasesc toaleta colegii nu isi amintesc sa stinga lumina, asta ca sa ma exprim in mod diplomat, adevarul e ca nu se sinchisesc de acest aspect, ca e absurd ca lumina sa ramana aprinsa.

In privinta toaletelor de care avem parte am mari nemultumiri. In cadrul acestei firme am lucrat primii ani intr-o fosta casa particulara in care aveam doua toalete, una pentru femei, una pentru barbati, despartite de un perete, dar lipite, astfel incat mi se parea teribil de inhibant cand se afla cineva in acelasi timp cu mine in toaleta alaturata, pentru ca se auzea tot.

Daca aveam aceasta mica problema in prima cladire, intre timp ne-am mutat cu biroul in alta, in care situatia s-a inrautatit. La initial 3 departamente, intre timp 2, avem doar 2 toalete. Cum angajatele feminine sunt in minoritate, seful masculin al unuia dintre departamente a declarat ca nu se pot imparti toaletele pe sexe, pentru ca barbatii vor sta mereu la coada. Asa ca avem parte de toalete unisex. Ceea ce este o oroare totala. Capacul de la WC vesnic ridicat nu e nimic pe langa stropii de urina pe gresie care chiar nu cred ca provin de la femei. Cu scarba mare merg la toaleta si incerc sa nu merg decat cand chiar nu am de ales. Si pe langa toate astea, numai usa care da direct spre toaleta se poate incuia, cea care da spre chiuveta aferenta nu se incuie, astfel poate intra cineva la chiuveta in timp ce te afli la toaleta… O lipsa de intimitate care ma oripileaza. In plus, toaleta se afla imediat dupa usa de la intrarea in cladire, langa scarile care duc la etaj, astfel incat toata lumea trece pe langa toaleta, ceea ce ma face sa ma simt extrem de expusa, parca as fi pe camp.

Toaleta nu are geam si nici ventilatie, deci o fericire maxima daca ajung pe acolo dupa un coleg care si-a luat “treaba” prea in serios…

La toate astea se adauga si felul in care face femeia de serviciu curat, si anume da cu mopul pe gresie atat de ud, de balteste si dureaza ore pana se usuca, deci nici in igiena acestui procedeu nu am incredere.

De murdarie se mai plang si alte colege, de restul aspectelor nu, deci poate sunt eu o fiinta mai sensibila in privinta asta, eu stiu?

VA URMA

Advertisements
 
4 Comments

Posted by on 27 June 2013 in De la birou, Fenomene olandeze

 

Tags: , , , , ,

Viata de birou olandeza (1)

Aici in Olanda lucrez intr-un birou impreuna cu alti 5 colegi, toti olandezi.
Olandezii, precum am mai afirmat, sunt in general oameni pragmatici, directi, care nu se obosesc sa foloseasca prea multe inflorituri.
Daca e sa compar viata de birou de aici cu cea pe care am cunoscut-o in Romania, nu pot sa nu observ mai multe deosebiri.

Sa incep cu un fleac, dar totusi remarcabil: cand unul dintre noi stranuta nu se reactioneaza in niciun fel. In afara biroului si a colegilor mei se ureaza, la fel ca si in Romania, “sanatate”.

Cu ocazia zilelor de nastere, nu ne facem cadouri, pentru ca e prea multa bataie de cap. Nu este insa ceva general olandez, din surse sigure stiu ca in alt departament din firma se fac cadouri, dar intr-un fel foarte pragmatic si el: de-a lungul anului se strange lunar o anumita suma din care se cumpara cadourile, de obicei bonuri valorice cu care sarbatoritii pot sa isi cumpere ceva pe placul lor, deci efortul de a nascoci un cadou e minim.
De o zi de nastere se face cinste colegilor directi, dar de multe ori si colegilor din alte departamente aflate in aceeasi cladire (firma noastra e insirata in mai multe cladiri). Cand ma gandesc ce cinste sa facea in Bucuresti la birou, cand cumparam din Carrefour mai multe feluri de mancare calda, gustari reci, bauturi, tort… ma pufneste rasul. Alti colegi in Romania aduceau mancare de acasa, prajituri, chiftelute, saratele… 

Aici in mod clasic se face cinste cu ceva de la patiserie: worstenbroodje (carnat in paine) si appelflap (triunghi cu mere) sunt cele mai obisnuite tratatii. Si nu se face risipa, nu se ingrasa colegii, ci se numara cati colegi sunt in ziua respectiva la serviciu, se intreaba ce prefera, carnat sau mar si se face comanda la patiserie. Nu exista platouri, nu te poti servi de mai multe ori, primesti ce ai comandat si gata.

P1100744

P1100743
In departamentul nostru suntem mai cu fitze si avem un tort care a devenit traditie cu ocazia zilelor de nastere, tortul Dyonaise, extraordinar de bun, cu frisca, bezea, zahar caramelizat, alune prajite… Rar se intampla sa ne abatem de la el si sa comandam si noi produsele consacrate de la patiserie. Sper sa nu pieriti de pofta la vederea lui:

poza tort

Pentru mai multe informatii, dati click aici:

http://www.patisseriespeekenbrink.nl/index.asp?Type=31&CatID=246&SubID=273&XPageID=171&ADID=4&WSCAT_ID=20&WSTYPE=prodtype.asp&WSPID=0

Daca va aflati in Olanda, il puteti comanda sau cumpara direct de la sursa.

VA URMA

 
15 Comments

Posted by on 25 June 2013 in De la birou, Fenomene olandeze, Gastronomice

 

Tags: , , , , , , , , ,

Viata de birou olandeza (2)

In Olanda apa de la robinet este considerata potabila, asa ca nu ni se ofera apa imbuteliata. Gratis din partea firmei ni se ofera cafea (de obicei din automate) – bautura principala a olandezilor, ceai, “supe” praf, care trebuie dizolvate in apa fiarta. In Romania aveam gratis cafea si apa. In firma mama din Germania stiu ca se ofera numai apa imbuteliata, cafeaua nu este pusa la dispozitie angajatilor. Deci in Olanda nu stam rau deloc.

Avem o cantina, la care refuz sa merg. Asta din cauza pranzurilor olandeze care constau in maxim o supa calda si ceva prajeli, in rest la pranz se mananca sandvisuri. Multi olandezi beau un pahar de lapte sau lapte batut la pranz. Mesele calde sunt menite a fi consumate impreuna cu familia in jurul orei 18.00, nu in timpul serviciului.
De vreun an avem si un “salad bar” in cantina, diferite tipuri de salate si dressing-uri.
Pentru asa o oferta nu am motivatia necesara ca sa parcurg drumul pana la cantina, sandvisuri si salata pot sa imi iau cu mine de acasa.
Cantina ofera fiecarui angajat un fruct gratuit pe zi. Nu stiu daca din dorinta de a stimula consumul de produse sanatoase sau pentru ca suntem o firma care prelucreaza fructe. Oricum, draguta initiativa. Cu toate astea, imi iau fructe de acasa.

Cel putin o data pe an, firma ne face cinste cu o prajitura sau inghetata, cand am obtinut rezultate foarte bune. Saptamana trecuta am primit inghetata, iar acum vreo trei saptamani tort, pentru ca am depasit recordul cantitativ in productie in luna mai.

Interesant este si felul in care se gospodareste o cladire de birouri in privinta bucatariei. In prima cladire in care am lucrat in cadrul acestei firme eram numai 6 persoane, aveam o bucatarie mica, cu un frigider intotdeauna plin de mostre, asa ca mancarea de acasa cu greu mai incapea in el, si mobila de bucatarie. Aveam cani mari pentru cafea, eu mi-am cumparat special o cana la inceput. Parerea mea a fost: asta e cana mea. Ei bine, asta era numai parerea mea, cana mea era mereu pe alt birou asa ca nu prea reuseam sa o folosesc. Avand vase, cineva trebuia sa le spele. Inainte de criza economica femeia de serviciu spala si vasele. Cand criza s-a adancit, femeia de serviciu nu a mai fost platita pentru acest serviciu, asa ca sarcina ne-a revenit noua. Cu rezultatul rapid: munti de vase nespalate de care nu se atingea nimeni. Aceasta tema a devenit una des pomenita de catre seful nostru, care ne explica cum ca fiecare trebuie sa isi spele vasele de care se foloseste si sa nu le lase pana a doua zi nespalate. Zis si nefacut, bineinteles. Asa ca seful iar ne amintea, noi tot nu ne mobilizam, a ajuns chiar si subiect de discutie in timpul sedintelor lunare ale departamentului, dar tot degeaba. Asa ca dupa o vreme am luat intr-o asemenea sedinta decizia de comun acord ca prin rotatie, cate o persoana sa spele toate vasele timp de o saptamana. Colega mea a facut un tabel in Excel cu numele si saptamanile si l-a lipit de usa de la bucatarie. Ai fi zis ca este o metoda infailibila. Cand pe la mijlocul saptamanii observa ca nu s-a spalat niciun vas, seful ne intreba cine e de serviciu si bineinteles ca persoana care era la rand nici nu stia asta. Tabelul era ignorat cu seninatate, la fel ca si vasele murdare. Situatia parea fara iesire.

Pana la urma ne-am mutat in alta cladire, unde nu mai eram singuri, ci cu alte doua departamente, in total vreo 20 de persoane. Si aici vasele murdare se inmulteau, pana cand cate o colega mai draguta se apuca sa le spele scrasnind din dinti. Asa ca seful nostru, care avea experienta esecului din cealalta cladire, a propus sa cumparam o masina de spalat vase. Propunere primita cu multa mirare de catre sefii departamentelor celorlalte. Pana la urma insa s-a acceptat si s-a cumparat. Si acum ai zice: o solutie perfecta. Dar masina de spalat nu este un robot independent. Colegii duceau vasele murdare la bucatarie, dar le abandonau fie in chiuveta, fie pe blatul de bucatarie. O colega s-a enervat si a lipit o foaie de hartie pe faianta, cerand colegilor sa isi puna vasele murdare direct in masina de spalat si nu in alta parte, incurajare insotita de multe semne de exclamatie care ii tradau frustrarea. Rezultatul iar s-a lasat asteptat. Mai ales colega mea directa care chiar si cand lucreaza numai 3 ore pe zi foloseste minim 2 pahare si 2 cani, niciodata nu le lasa in alta parte decat pe blat. Dupa cateva luni am gasit dimineata canile si paharele colegei mele in felul urmator:
P1140341
Colega a venit, le-a vazut, a spus ca e convinsa ca e o actiune la adresa ei, si-a strans atunci vasele si le-a bagat in masina de spalat vase, dar de ziua urmatoare si-a continuat vechiul obicei.

Cand vasele se afla in sfarsit in masina, mai trebuie cineva sa o si porneasca, ceea ce rar se intampla, odata s-a format chiar mucegai pe farfurii in masina.
Daca totusi se porneste masina, nu are nimeni (in afara de mine hehe) spiritul de observatie pentru a vedea ca pentru cani si pahare exista un program special, scurt, de vreo jumatate de ora, pentru ca nu e necesar sa mearga masina doua ore si jumatate pentru 10 pahare si 5 lingurite. Asa ca am urmat si eu exemplul colegei olandeze, am scris pe o hartiuta pe care am lipit-o pe masina de spalat ca programul respectiv e scurt, dar nu cred ca am avut succes cu actiunea mea, la fel ca si colega cu hartia ei, de altfel.

VA URMA

 
10 Comments

Posted by on 25 June 2013 in De la birou, Fenomene olandeze, Gastronomice

 

Tags: , , , , , ,

Fenomenul olandez: HERING

Olandezii au o pasiune (inexplicabila pentru mine) pentru hering.

Un eveniment important in materie de hering in Olanda este asa-numitul “Hollandse Nieuwe” (noul olandez), care face referire la o “recolta” noua de hering, pescuit de la jumatatea lunii mai pana la sfarsitul lunii iunie. Hollandse Nieuwe este primul hering care poate fi consumat, respectiv care e suficient de gras. Aceasta grasime este exact ceea ce ma opreste pe mine sa consum hering, care poate sa fie oricat de sanatoasa (si chiar e: reduce colesterolul), dar o gura plina de grasime moale nu ma poate bucura nicicum. Un sfert din greutatea heringului poate consta in grasime. Heringul nu se poate numi Hollandse Nieuwe oricum, ci trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: sa aiba un continut de grasime de min. 16%, sa fie curatat intr-un anumit fel (numit “kaken”), sa fie sarat si taiat astfel incat sa se indeparteze coloana dar sa se pastreze coada. Coada are un rol important, dar despre asta revin mai jos. Mai trebuie sa fie congelat min. 24 de ore, pentru a anihila eventualii paraziti si trebuie vandut la max. 7° C. Ce e interesant, este ca se numeste “olandez”, desi heringul consumat in acest fel in Olanda nu este pescuit in ape olandeze, ci in mare parte in Norvegia. Asta deoarece din 1977 incoace pescuitul de hering in Marea Nordului este interzis.

P1160709

In fiecare an, sezonul heringului se inaugureaza cu licitarea primului butoi intr-un scop caritabil. In acest an, evenimentul acesta a avut loc pe 19 iunie in Scheveningen (localitate la mare; se spune ca asa se testeaza cat de bine a invatat un strain limba olandeza: daca poate pronunta corect acest nume). Fata de alti ani, sezonul a inceput de data asta cu o intarziere de aprox. doua saptamani. Primul butoi a fost vandut pentru 66.500 euro care vor fi donati asociatiei “Clinic Clowns”. Anul trecut primul butoi a adus 95.000 euro pentru activitati sportive pentru tineret.

P1100902

Multe firme olandeze organizeaza cu ocazia noului hering asa numite “haring party“-uri. Aceste petreceri sunt destul de simandicoase si sunt menite sa popularizeze firma care le organizeaza. Cum anul acesta heringul s-a lasat asteptat mai mult decat de obicei, iar invitatiile erau deja trimise, unele petreceri s-au desfasurat fara hering nou.

Ce e insa cel mai interesant de stiut este felul traditional in care se mananca heringul in Olanda. Heringul nu se “mananca” (“eten“), ci se “happen“, adica se inhata cu gura deschisa. Nu oricum, ci apucand cu mana heringul de coada, inmuindu-l (facultativ) in ceapa tocata, ducandu-l asa la gura si muscand din el. Proces in timpul caruia eventuala ceapa tocata se desprinde de pe hering si iti pica pe haine, ceea e garanteaza un parfum imbietor 🙂

IMAG0174Despre hering am mai scris si pentru blogul Mirei, unde am postat si aceasta poza care ilustreaza un olandez mancator de hering:
P1010772

Daca vi s-a facut pofta de hering olandez, acum e momentul sa veniti pentru a manca heringul nou. Se gaseste in piete, la gherete pe strada (mai ales in locurile mai populate/turistice), in magazine speciale de peste (exista cam in fiecare localitate), se vinde chiar si la supermarket.

P1140019p

 
4 Comments

Posted by on 24 June 2013 in Actualitati, Fenomene olandeze, Gastronomice

 

Tags: , , , , , , ,

Inchisorile olandeze

In ultima vreme o tema care nu se mai da dusa din stirile olandeze este cea a inchisorilor.

La inceput se vorbea de inchiderea a 1/3 din inchisori, pentru ca in timpurile astea de criza economica prea costa mult. Asa ca mai bine sa avem ceva someri in plus de pe urma acestei economisiri.

Apoi in ultimele zile se spunea ca multi detinuti vor fi eliberati din inchisori si isi vor duce sentinta la capat acasa, cu o “bratara” in jurul gleznei. Idee absolut inacceptabila, parerea mea. Ce pedeapsa mai e asta, daca stai bine-merci acasa?

Din fericire nu sunt singura scandalizata de aceste idei pentru ca ieri si azi am auzit vesti bune: ideea de pedeapsa la domiciliu nu se va pune in aplicare, ci se vor cauta alte solutii. Iar din cele 26 de inchisori despre care era vorba ca se vor inchide, se vor inchide numai vreo 10. 

Oricum Olanda are niste pedepse mult prea blande, conditii mult prea bune in inchisori, ba chiar anumiti detinuti primesc si cate o zi-doua de “concediu”, ceea ce pentru mine ramane absolut de neinteles. Mai ales ca de mai multe ori aceste concedii, insotite de catre un angajat al penitenciarului, s-au incheiat prin recidivarea imediata a detinutului. Imi amintesc un caz de acum vreo 2-3 ani cand un detinut sub supraveghere a injunghiat o persoana intr-un magazin. Foarte buna ideea asta a concediilor, zau.

Cum vi se par ideile astea?

Iar Romania cum sta la capitolul asta, stie cineva?

 
 

Tags: , , , , ,