RSS

Viata de birou olandeza (1)

25 Jun

Aici in Olanda lucrez intr-un birou impreuna cu alti 5 colegi, toti olandezi.
Olandezii, precum am mai afirmat, sunt in general oameni pragmatici, directi, care nu se obosesc sa foloseasca prea multe inflorituri.
Daca e sa compar viata de birou de aici cu cea pe care am cunoscut-o in Romania, nu pot sa nu observ mai multe deosebiri.

Sa incep cu un fleac, dar totusi remarcabil: cand unul dintre noi stranuta nu se reactioneaza in niciun fel. In afara biroului si a colegilor mei se ureaza, la fel ca si in Romania, “sanatate”.

Cu ocazia zilelor de nastere, nu ne facem cadouri, pentru ca e prea multa bataie de cap. Nu este insa ceva general olandez, din surse sigure stiu ca in alt departament din firma se fac cadouri, dar intr-un fel foarte pragmatic si el: de-a lungul anului se strange lunar o anumita suma din care se cumpara cadourile, de obicei bonuri valorice cu care sarbatoritii pot sa isi cumpere ceva pe placul lor, deci efortul de a nascoci un cadou e minim.
De o zi de nastere se face cinste colegilor directi, dar de multe ori si colegilor din alte departamente aflate in aceeasi cladire (firma noastra e insirata in mai multe cladiri). Cand ma gandesc ce cinste sa facea in Bucuresti la birou, cand cumparam din Carrefour mai multe feluri de mancare calda, gustari reci, bauturi, tort… ma pufneste rasul. Alti colegi in Romania aduceau mancare de acasa, prajituri, chiftelute, saratele… 

Aici in mod clasic se face cinste cu ceva de la patiserie: worstenbroodje (carnat in paine) si appelflap (triunghi cu mere) sunt cele mai obisnuite tratatii. Si nu se face risipa, nu se ingrasa colegii, ci se numara cati colegi sunt in ziua respectiva la serviciu, se intreaba ce prefera, carnat sau mar si se face comanda la patiserie. Nu exista platouri, nu te poti servi de mai multe ori, primesti ce ai comandat si gata.

P1100744

P1100743
In departamentul nostru suntem mai cu fitze si avem un tort care a devenit traditie cu ocazia zilelor de nastere, tortul Dyonaise, extraordinar de bun, cu frisca, bezea, zahar caramelizat, alune prajite… Rar se intampla sa ne abatem de la el si sa comandam si noi produsele consacrate de la patiserie. Sper sa nu pieriti de pofta la vederea lui:

poza tort

Pentru mai multe informatii, dati click aici:

http://www.patisseriespeekenbrink.nl/index.asp?Type=31&CatID=246&SubID=273&XPageID=171&ADID=4&WSCAT_ID=20&WSTYPE=prodtype.asp&WSPID=0

Daca va aflati in Olanda, il puteti comanda sau cumpara direct de la sursa.

VA URMA

Advertisements
 
15 Comments

Posted by on 25 June 2013 in De la birou, Fenomene olandeze, Gastronomice

 

Tags: , , , , , , , , ,

15 responses to “Viata de birou olandeza (1)

  1. whiteadi

    26 June 2013 at 7:06

    cam la fel e si la mine la birou, se mai zice din cand in cand un gezondheid la stranuturi si si noi avem torturi(le) favorite de la un coleg, de fapt nevasta-sa, sud-african cu super faine productii comandate la zilele de nastere, dar cand vre-unu are un plod e Beschuit met muisjes ( http://kiwidutch.wordpress.com/2010/01/03/a-dutch-baby-tradition-beschuit-met-muisjes/ )

     
    • Miki

      26 June 2013 at 10:57

      Deci e generala treaba cu stranutul 🙂 Beschuit met muisjes e tipic olandez, am scris si eu despre asta. La prima muscatura am crezut ca o sa ma coste toti dintii hahaha

       
  2. Laetitia

    26 June 2013 at 10:26

    Mie îmi lipseşte atmosfera din România, de la sărbătoririle zilelor de naştere cu colegii de serviciu sau atmosfera din ziua de salariu, când mergeam cu colegele la o pizza şi la o prăjitură. În Italia ziua de naştere e sărbătorită cel mult cu o tartă iar ziua onomastică nu se sărbătoreşte nicicum.

     
    • Miki

      26 June 2013 at 10:54

      Si la noi era atmosfera mai placuta in Romania, ieseam cu colegii in oras etc. Mie imi lipsesc zilele de martisor si 8 martie cand eram maxim de rasfatate la birou, iar aici nimic. Nici aici nu exista onomastici, nimeni nu intelege ce fel de zile sunt astea.

       
  3. whiteadi

    26 June 2013 at 11:13

    Mie nu-mi lipsesc zilele de 8 martie 😉

    Dar aci am primit cadou week endul celalalt de ziua tatalui 🙂

    Este insa alta atmosfera in general, mai ales cand ma uit la alte departamente,

    al meu incet incet l-am schimbat si se rade mult si se spun poante aproape non-stop.

     
    • Miki

      26 June 2013 at 21:44

      Cum adica ai primit cadou de ziua tatalui? De la colegi?? Asa ceva nu am mai pomenit. Inseamna ca lucrezi ori intr-un birou atipic olandez sau cu mai multi straini 🙂
      Bravo tie ca ai reusit sa introduci o atmosfera mai faina.

       
      • whiteadi

        26 June 2013 at 23:01

        bineinteles ca nu de la colegi ci de la fiu-miu 😉

        doar ziceam visavis de obiceiuri…

         
      • Miki

        26 June 2013 at 23:05

        Ahaa, mi se parea mie dubios. Da, asta e o zi de care in Romania nu ai fi avut parte, vezi ce te-ai scos? 🙂

         
      • whiteadi

        27 June 2013 at 7:13

        precies 😉

         
  4. ioana

    27 June 2013 at 8:48

    Aniversarile la noi: de cele mai multe se cupleaza cate 2 si se face cinste cu pizza. Au fost si cazuri de pui la rotisor cu salata orientala si muraturi sau, cel mai extrem, gulash adus direct in ceaun de acasa! Ala a fost de departe cel mai gustos. Tortul sau prajiturile sunt o completare la felul principal, dar nu e musai sa fie. In dimineata cu pricina se trimite pe mail o invitatie la toata lumea. De obicei participarea e destul de mare, adica cine e in sediu clar vine.
    Strangem bani de la toti (10 lei) si, sau ii dam in plic (la cei pe care nu ii cunoastem prea bine), sau cumparam ceva pe gustul fiecaruia.

     
    • Miki

      27 June 2013 at 8:52

      Da, mult mai bine asa, deci si la capitolul asta stati bine. Mi se pare normal si sa faci cinste dar si sa primesti un cadou. Gulash, ce tare :))

       
  5. Teo

    27 June 2013 at 10:58

    Vai. Si la asta tre sa itui raspund. Dar mai dupamasa. Ca acu am treaba.

     
    • Miki

      27 June 2013 at 11:13

      Nu-i bai, baga cand ai timp 🙂 mor de ras cand citesc comentariile voastre.

       
  6. Teo

    27 June 2013 at 17:46

    Helou draga. Trebe sa iti spun cum erau zilele de nastere in redactia veche. Pt ca le-am urat din tot sufletul. Adica in redactia veche era o atmosfera foarte friendly. Ne iubeam intre noi tare. Adica mai putin autorii si aia de la productie cu banii. Dar si cu aia eram f ok. Problema era ca sega noastra mare tinea mortis sa sarbatorim zilele in the open. Colegii tai directi trimiteau un practicant cu o sapt inainte cu plicul la adunat la toti, la vederea caruia strambau toti din nas si se scremeau de niste monezi cu inima indoita. Cu banii aia aceeasi colegi care te cunosc cel mai bine iti cumparau aceeasi prostie pe care ti-ar fi cumparat-o si daca nu te-ar fi cunoscut deloc. Eu am primit niste creme biotherm. Faine. Si am mai primit un Amazon Gutschein. Meh. Si un Gutschein pt Ludwig Beck de 60 de €. Suma exorbitanta care s-a strans intre colegii pe care i-am invitat la marea mea betie de 30 de ani. Dar asta e alta poveste pe care o sa o scriu cand o sa ne povestesti cum se imbata olandezii ca porcii band votka din sticla de 5 litri cu dozator. Ca acolo e locul povestii mele aleilalte. Asammm. Da. Cadourile de cacat. Tu. Sti ca e ziua ta si vrei nu vrei, te duci la supermarktul dupa colz cumperi 2 sticle de prosecco, niste chipsuri si niste salzstangen, scrii un mail la toata redactia cum ca la 17 Uhr prosecco si stixuri la masa rotunda si te prezinti acolo fara nici un chef si ii astepti pe ei sa vina si sa iti cante fara nici un chef. Si te faci ca ce te bucuri de gutscheinul ala prapadit. Dupa care, toata lumea nu mai stie ce sa zica si sta asa mai tacut. Pt ca sunt sefii aia mai mari de fata si nu vrea nimeni sa se faca de bacanie cum zicea profa nea de romana din liceu. Si asta cam juma de ora pana s-a baut prosecco si areprimul curaj sa o taie. Si gasca se sparge usurata.
    In noua redactie nu se practica. Se cumpara proseccoul dar se bea in 5. cu aia de care ai chef. Si nu se mai fac cadouri. Decat faine. La unul din italieni i-am luat de exemplu o palarie de paie cu borurile intoarse. La vreo 60€. Aia si-o dorea el de mult si s-a bucurat sincer. Si proseccoul lui l-am baut si eu sincer si fara noduri in gat. Na also! So macht man das! Pai nu?

     
    • Miki

      27 June 2013 at 18:36

      Groaznic, intr-adevar, decat zile de nastere sarbatorite fortat, mai bine un triunghi cu mere olandez :))
      Pai da, so macht man das, clar, cadouri faine si prosecco baut pe bune 🙂

       

Scrie aici parerea ta / Write your ideas here

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: