RSS

Viata de birou olandeza (4)

25 Jul

Dupa un concediu mai mult decat meritat, zau asa, m-am intors saptamana asta la birou. Afara e vara, soare, cald, cum nu am mai avut parte din 2006 incoace, adica fix de la primul meu contact cu verile olandeze. Ce miselie a sortii, sa ma pacaleasca in felul asta, incat primii ani in Olanda nu am putut sa inteleg ce se intampla cu verile olandeze… dar de fapt ele erau normale, cele calduroase sunt exceptiile. Dar divaghez. Deci afara e cald si bine, la birou, din incapatanarea sefului, nu avem aer conditionat. Pentru ca in biroul nostru domneste, ce-i drept, un climat mai de beci, dar totusi, cand vine canicula, se incalzeste chiar si aici. Asa ca, pentru ca sa evitam asta, stam cu geamurile inchise, cu lamelele inchise si ele, iar pe dinafara avem si niste plase impotriva soarelui, si ele inchise. Asa ca de la 8 dimineata pana la 5 dupa masa nu vad soarele sau lumea exterioara. Da, as putea iesi in pauza de pranz, dar cum la cantina nu merg, nu am nici un tel, biroul e situat pe un teren industrial, deci numai cladiri de birouri urate si fabrici in jur, nu ma imbie sa imi pierd vremea printre ele. O colega este atat de incantata de temperatura interioara pe care o pastram suportabila in felul asta, incat dimineata ne anunta ca are piele de gaina si ca ce bine ca are un pulovaras la ea, sa se poata incalzi. Nu e deloc atat  de racoare, jur.

Saptamana asta am avut parte de doua evenimente. Marti s-a gasit ceva suspect intr-o livrare dintr-o tara exotica, s-au anuntat autoritatile si a doua zi s-au confirmat banuielile: cineva a uitat sa isi recupereze la un moment dat 21 kg de cocaina, care a fost acum confiscata si distrusa, iar firma noastra nu este considerata implicata. Insa clientii nostri care citesc aceste stiri tot sunt nemultumiti si le se par stiri proaste. Probabil pentru ca nu am impartit prada cu ei. Aceeasi colega cu pielea de gaina ne-a intrebat noi ce am fi facut daca am fi gasit drogurile, ea cica s-ar fi gandit serios sa le vanda. O femeie care altfel e desteapta si realista, cred ca i-a afectat caldura judecata in acest caz.

Miercuri dupa-masa (cand majoritatea angajatilor part-time sunt liberi, deci un moment foarte prost ales) a avut loc discursul directorului firmei, care are loc in fiecare an pe la jumatatea anului. Mai tine inca un discurs inainte de Craciun. Cum colega mea e in concediu, am hotarat sa nu merg, ca sa imi vad de treaba. De obicei, colegii mei nu merg. Ba chiar uitasem ca are loc in ziua respectiva. La un moment dat, seful se ridica, ia un caiet si se indreapta spre usa, spunand ca merge la discurs. Se opreste in fata biroului meu si ma intreaba daca eu nu merg. Ii spun ca nu am timp, deci nu. Il intreaba pe celalalt coleg cu care eram in birou daca nici el nu merge, nu, nu merge. La care seful spune: bine, atunci imi fac eu timp sa merg! El care deja era pe drum, practic, si care merge intotdeauna.  Cred ca il si intereseaza, dar cred ca se si teme ca ar putea vedea directorul ca nu avem niciun reprezentant prezent din partea departamentului nostru. Cand s-a intors, a adus o cutie, cica vine cu cadouri. Si chiar asa a fost, am primit cate o inghetata (precum am mai scris, directiunea ne ofera cand si cand ba o inghetata, ba ceva tort) dar si un aparat de care chiar sunt incantata, nu stiam ca exista dar mi se pare foarte util: un incarcator universal care functioneaza pe energie solara. Cu mai multe posibilitati de conectare, pentru telefoane mobile, laptop, etc. De acum pot sa imi incarc telefonul oriunde, fara sa am nevoie de o priza. Tare, nu?

P1180482

Cu toate astea, nici eu, nici colegul meu nu l-am intrebat pe sef despre ce a vorbit directorul, pe mine prea m-a enervat cu replica lui, despre cum se sacrifica el sa mearga pentru ca noi nu vrem. Banuiesc ca discursul a fost pozitiv, avand in vedere ca am avut un record in productie in primavara si avand in vedere cadourile 🙂

Advertisements
 
4 Comments

Posted by on 25 July 2013 in De la birou, Vremea

 

Tags: , , , , ,

4 responses to “Viata de birou olandeza (4)

  1. ioana

    25 July 2013 at 21:20

    Haha, tare aparatul! Si eu vreau unul! Cu siguranta vi l-ati permis din prima transa de droguri, care a trecut neobservata in primavara si pe care seful cel mare a reusit totusi s-o vanda. Cred ca multi din cei de la voi din firma s-au gandit ce ar fi facut daca gaseau ei “captura”. Numai colega a vorbit cu voce tare :)) Sa-i spui te rog ca sti “de pe surse” ca majoritatea traficantilor de droguri sunt prinsi de politie la un moment dat. 😉

     
    • Miki

      25 July 2013 at 21:50

      SI eu ma intrebam care e faza cu incarcatoarele astea 🙂 cam dubios haha
      Politia ca politia, eu cred ca daca incerci sa vinzi droguri, tu o persoana care nu ai nici o treaba in rest cu ele, o sa o incurci cu traficantii, care de ce sa cumpere de la tine, cand pot sa iti faca de petrecanie si sa le ia gratis. Dar poate am vazut prea multe filme, desi mie mi se pare foarte posibil ce zic eu 🙂

       
  2. ioana

    25 July 2013 at 21:24

    dar, ca sa-ti povestesc si eu o intamplare de la noi din firma, au gasit si colegii mei ceva o data…cand faceau reparatii la o strada, in Mures, eu gasitt o bomba din al 2-lea razboi mondial! Au venit echipele speciale, au luat-o cu binisorul si s-a terminat totul cu bine, din fericire….

     
    • Miki

      25 July 2013 at 21:51

      Tare si asta… bine ca s-au prins ce e.

       

Scrie aici parerea ta / Write your ideas here

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: