DORDRECHT – retineti acest oras daca aveti planificata sau visati la o calatorie in Olanda. Nu inteleg de ce nu este un oras mult mai cunoscut, nici in randul olandezilor. Poate asta se va schimba anul acesta, dupa Ziua Regelui la sfarsitul lui aprilie, care va fi sarbatorita in acest oras. Mie mi se pare fara indoiala o perla intre orasele olandeze.
Am mai scris despre orasul Dordrecht aici si aici, de atunci la fiecare vizita mai descopar ceva, incat imi place tot mai mult.
Intr-o plimbare pe stradutele cu cladiri vechi, de pe la 1600, multe inclinate in unghiuri care ma fac sa ma intreb cum or locui oamenii in ele, imi atrag atentia numele strazilor – fiecare cu o scurta explicatie a numelui strazii sau a istoriei zonei, placutele informative de pe fatadele frumoase, vechi.
La cea mai recenta vizita, pe 13 septembrie 2014, am avut parte de o zi perfecta in Dordrecht. S-au potrivit mai multe evenimente neasteptate si impreuna au facut sa petrecem o zi foarte placuta. Am poposit la inceputul zilei la libraria din piata cu statuia pictorului romantic Ary Scheffer, o vizita traditionala pentru noi de pe acum. Am baut o cafea la o terasa in piata si apoi am decis sa ne plimbam intr-o zona in care nu mai fuseseram. Am ajuns la aceasta casuta super ingusta, datand din 1632 si situata deasupra unui pasaj care facea legatura intre oras si port. De aici se poate face un tur cu barca pe canalele orasului, dar cum nu veniseram pregatiti, am aflat ca nu mai erau locuri pentru ziua respectiva. Ramane pe alta data.
Am traversat un pod si am vazut in zare un turn de biserica. Ne-am hotarat sa ne indreptam spre el, in drum dand peste fel de fel de case monumentale, multe cu placute informative, in felul acesta afland mai multe despre istoria lor.
Ajunsi la turnul spre care porniseram, am descoperit ca nu este de biserica, ci este poarta veche a orasului, la malul apei. Ne-a placut aspectul fatadei, dar ne-a placut si mai mult partea dinspre apa cu multe elemente pe care le-am studiat sezand pe o bancuta.
Dinspre apa am pornit inapoi spre oras, mai intai de-a lungul unei peninsule:
Astfel am ajuns la primul muzeu pe care doream sa il vizitam: Het Dordts Patriciërshuis – Museum aan de Maas. Priviti pe site-ul muzeului filmuletul de cateva minute, va va da o impresie despre aceasta casa din seculul al 18-lea, cu multe accente frumoase, transformata de curand in muzeu de catre proprietarii actuali, care au locuit in aceasta cladire cativa ani. In filmulet ii vedeti pe copiii care se jucau in camera Maas, cea mai mare si frumoasa din casa, in vremea in care au locuit acolo.
Ajunsi in muzeu, am intrat mai intai in pivnita, apoi in casa unde am fost intampinati de mai multi angajati foarte entuziasti, care in fiecare camera dadeau informatii interesante. De exemplu ni s-a spus sa incepem vizita in pod, unde rula un film despre casa si sa ciocanim in cadrul acestui pat din camera servitorilor. Zis si facut… am avut parte de o surpriza, dar nu va spun mai multe, ca sa nu v-o stric, in caz ca veti vizita si voi la un moment dat.
Am aflat si ca fix in ziua in care am pornit sa vizitam muzee era ziua monumentelor deschise si ca unele cladiri puteau fi vizitate in mod exceptional, multe gratuit. Intrarea in acest muzeu insa nu era gratuita, dar pentru noi da, pentru ca aveam la noi cardurile de care am mai amintit: museumjaarkaart.
Dupa aceasta vizita ne-am continuat drumul, oprindu-ne scurt ca sa ne bucuram de barcute si razele soarelui.
Al doilea muzeu, asemanator ca idee cu primul, era Huis van Gijn, dar de dimensiuni mai impresionante. Dl. van Gijn a fost un bancher si a locuit in aceasta casa in perioada 1864-1922, lasand-o mostenire orasului cu conditia sa devina muzeu si sa ramana pe cat posibil in starea originala.
In timp ce ma invarteam prin muzeu, trecand din incapere in incapere, auzeam afara sunet de trasuri, cum nu se poate mai potrivit 🙂 mai tarziu mi-am dat seama ca trasurile faceau parte din ziua monumentelor deschise si erau puse la dispozitie vizitatorilor de muzee in ziua respectiva.
In pod, o colectie foarte deosebita, de jucarii! Din pacate pozele nu mi-au iesit prea bine, pentru ca era tare intuneric, dar credeti-ma ca merita o tura prin podul asta 🙂
Dupa parasirea muzeului, am pornit mai departe inapoi spre centrul orasului. La un moment dat, concentrandu-ne mai degraba la conversatie decat la un sunet oarecum alarmant, ne-am dat seama ca ne aflam pe un pod pe cale sa fie ridicat, adica in urma noastra se lasa o bariera iar podul se inalta cu noi! Eh, asa aflam si noi cat de sprinteni suntem la nevoie, am reusit sa ajungem rapid de partea buna a barierei 🙂
Am hotarat sa trecem pe la biserica principala din Dordrecht si peste ce credeti ca am dat in curtea ei? Nici cu gandul nu gandeam, nu degeaba va spun ca a fost o zi deosebita: un eveniment cu trasuri! Cu cai si trasuri felurite, dar, mai ales, cu oameni imbracati de epoca 🙂
Siiiii au pornit!
Am plecat mai departe acompaniati de cea mai lunga melodie din turnul bisericii pe care am auzit-o vreodata, nu am dovezi, dar credeti-ma pe cuvant.
Pentru ca tot era deschisa, am intrat scurt si am vizitat si primaria:
Iar daca va mai spun ca am incheiat ziua asta de septembrie pe terasa unui restaurant grecesc… mai puteti avea vreun dubiu ca a fost o zi perfecta? 🙂
O româncă în Olanda / A Romanian woman in the Netherlands 